Marele medic naturist elveţian Kunzle spunea că "diabetul zaharat se poate îndepărta destul de rapid cu un amestec din: cerenţel (Geum alpina, 3 părţi), frunze de mur şi de afin (1 p), sclipeţi (Potehtilla aurea, 3 p) şi coji uscate de fasole verde (2 p). Se pune o linguriţă cu vîrf din acest amestec la 1/4 l de apă, se opăreşte şi se lasă să stea 3 minute; se beau 1,5-2 l/zi".
Efectul curativ al frunzelor de afin depinde de colectarea lor corectă. Ele se culeg numai înainte de coacerea fructelor. Este dovedit că mirtilina conţinută de frunza de afin înainte de coacerea fructelor nu numai că scade glicemia, ci poate să înlăture boala complet. Mirtilina frunzelor de afin mai este numită şi "insulină vegetală". Totuşi, tratamentul curativ cu acest ceai nu se face decît sub control şi supraveghere medicală.
Un alt remediu din frunze de afin este din 4 linguri de frunze, care se lasă la macerat în 2 l de apă rece, apoi se fierbe pînă scade la jumătate; se cîte o ceaşcă, de 3 ori/zi.
Macerat la rece din frunze şi ramuri de vîsc
Şi vîscul are o influenţă dintre cele mai bune asupra pancreasului, aşa încît diabetul îşi pierde cauza apariţiei printr-un consum continuu de macerat la rece din această plantă. Vîscul (3 linguriţe de plantă mărunţită la o ceaşcă) se lasă în apă rece peste noapte. La început se iau 3 ceşti de macerat, zilnic, iar după cîteva săptămîni se scade la 2 ceşti şi iarăşi, ceva mai tîrziu, la o ceaşcă. O perioadă de timp cura se întrerupe complet, şi anume primăvara, cînd se găsesc alte plante şi legume proaspete pentru diabetici.
Vîscul are putere de leac de la începutul lui octombrie pînă în decembrie şi în lunile martie şi aprilie, deci trebuie cules în aceste intervale. Forţa cea mai curativă o au plantele de pe stejari, dar şi cele de pe brazi şi pomi fructiferi. Tulpinile şi frunzele se taie mărunt. Bobiţele albe se aruncă.
Cura cu tulpini de păpădie
La începutul primăverii, cînd apare păpădia, trebuie tăiată pînă la rădăcină, spălată bine şi folosită la prima salată. Atunci se vede că există unele cu tulpina verde ca iarba şi altele cu ea gălbui-lăptoasă. Cea gălbuie este mai puţin amară, mai gustoasă şi mai fragedă. Diabeticii ar trebui să mănînce, primăvara, zilnic această salată de păpădie, la prînz şi seara.
La sfîrşit de aprilie şi început de mai, cînd păpădia este în plină floare, vine vremea ca orice diabetic să-şi reducă glicemia printr-o cură de 4 săptămîni. Se culeg tulpinile cu flori cu tot şi se spală, abia apoi se aruncă florile. Cîte 10-15 tulpini pe zi pot produce o scădere totală a nivelului zahărului în sînge. Tulpinile au la început un gust amărui, care dispare mai tîrziu.
Infuzia din spini de brusture
O reţetă foarte indicată diabeticilor este următoarea: o lingură de spini de brusture (recoltaţi cînd sînt în verde, apoi uscaţi) se pune într-un ceainic emailat împreună cu 400 ml apă fierbinte; se infuzează 30 minute şi se bea în 3 doze, pe parcursul zilei. De asemenea, se poate amesteca o lingură spini de brusture, cu o lingură frunze de afin şi o lingură teci de fasole. Se pun într-un ceainic la 1 l de apă fierbinte, se acoperă vasul şi se lasă la infuzat o oră. După aceea, se strecoară, se storc plantele, iar infuzia se păstrează la rece şi întuneric, nu mai mult de 2 zile. Se bea cîte un pahar de infuzie călduţă, de 3 ori/zi.
Leacuri din rădăcini
Rădăcinile de cicoare se pot oferi diabeticilor drept zarzavatul de regim cel mai bun. Pentru a le mai tăia din gustul amărui, sînt muiate bine în apă şi spălate, asemănător salatei de andive. De altfel, ceaiul din flori şi tulpini de cicoare se foloseşte şi în obezitate. Se beau, zilnic, 2 ceşti din această infuzie.
Rădăcina neagră este şi ea o legumă dietetică excelentă pentru diabetici, asemănătoare sparanghelului. Datorită conţinutului scăzut de hidraţi de carbon, atît sparanghelul cît şi rădăcina neagră sînt o mîncare foarte bună pentru diabetici. Rădăcina neagră este cultivată în grădini, pentru gătit şi nu este aceeaşi plantă sălbatică numită tătăneasă sau iarba lui Tatin.
Întrucît rădăcina de obligeană vindecă aproape toate afecţiunile pancreasului, ea ajută şi în diabet: într-o ceaşcă de apă rece se lasă, noaptea, o linguriţă rasă de rădăcină, se încălzeşte uşor a doua zi, se filtrează şi se bea cîte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă (6 înghiţituri pe zi). Aceste 6 înghiţituri vor fi resimţite de către fiecare diabetic ca binefăcătoare.
Pentru scăderea glicemiei este recomandat şi consumul de ţelină. Un leac vechi, popular este şi sucul crud al verzei acre, ca şi consumul zilnic al morcovilor proaspeţi.
La diminuarea zahărului din sînge poate contribui şi consumul de ceapă şi usturoi. Se zdrobesc 3 căpăţîni mari de usturoi, se introduc într-o sticlă de 1 l, care se umple apoi cu rachiu de secară şi se lasă să stea 10-14 zile. În fiecare zi, înainte de micul dejun, se ia o linguriţă plină din acest macerat.
Alte remedii
Şi urzicile au o influenţă destul de bună asupra pancreasului. De aceea, ele scad şi conţinutul de zahăr din sînge. În acest caz, se foloseşte extractul de urzici, care se procură din farmacii homeopatice sau magazine specializate. Frunzele şi mlădiţele de soc sînt şi ele indicate, sub formă de ceai.
Sucul presat din castraveţi proaspeţi scade conţinutul zahărului din sînge si este de aceea foarte indicat.
Următoarea reţetă este indicată atît împotriva diabetului, cît şi în cazul altor boli interne. Nuci verzi, adunate înainte de 7 iunie, se taie mărunt şi se pun în apă fierbinte (10 g la un pahar de apă), se acoperă vasul cu un capac şi se lasă la infuzat 15 minute; se bea asemenea unui ceai călduţ.
Nici unul din aceste remedii nu se îndulcesc cu zahăr, miere sau alţi îndulcitori naturali sau artificiali.
|
|
glicemie normala de
geani1972
