Privarea de somn este o experienţă inconfortabilă. �n cazul şoferilor şi al muncitorilor ea poate duce la accidente fatale, după cum, pentru cei interogaţi, ea poate sta la baza mărturisirii. De ce se �nt�mplă aşa şi ce se �nt�mplă de fapt c�nd dormim răm�ne un mister, după cum necunoscut este şi scopul somnului, notează hebdomadarul britanic The Economist. Au existat multe teorii care şi-au propus să explice de ce dorinţa de a dormi se accentuează �n asemenea măsură �nc�t devine irezistibilă. Ultima teorie �n acest sens, prezentată la recenta �nt�lnire anuală a Organizaţiei pentru Cartografierea Minţii Umane, �n oraşul italian Florenţa, porneşte de la enunţul evident că, "cu c�t stai treaz mai mult treaz, cu at�t �nveţi mai mult". Giulio Tononi de la Universitatea din Wisconsin susţine că această extra-�nvăţare face ca mintea să fie mai costisitor de �ntreţinut. Somnul reface starea materiei cenuşii pentru ca, dimineaţa, creierul să poată funcţiona mai eficient. Dacă această refacere nu are loc, creierul devine din ce �n ce mai puţin eficient, iar consecinţele sunt cumplite.
Chiar şi atunci c�nd se odihneşte, creierul este costisitor de �ntreţinut, av�nd �n vedere că el consumă aproximativ 20 la sută din producţia de energie a corpului uman. O mare parte din această energie este destinată �ntreţinerii sinapselor, adică punctelor de contact �ntre doi neuroni, la nivelul cărora se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta, pentru a ţine creierul �n alertă chiar şi atunci c�nd nu face nimic. Atunci c�nd o persoană �nvaţă ceva nou, anumite sinapse se dezvoltă mai mult �n raport cu celelalte. �n cursul unei zile, există o creştere netă a numărului şi a dezvoltării sinapselor. După cum observa doctorul Tononi, sinapsele mai puternice consumă mai multă energie, au nevoie de mai multe proteine şi grăsimi pentru a fi create şi ocupă mai mult loc. Av�nd �n vedere că organismul are resurse limitate pentru astfel de lucruri, trebuie să existe ceva care să prevină cumva riscul ca organismul să scape gradual de sub control. Acest ceva, crede Tononi, este somnul cu emisii de unde slabe (sau non-REM ).
P�nă recent, majoritatea cercetătorilor s-au concentrat asupra somnul REM (Rapid eye movement). �n timpul acestuia, oamenii visează, iar visele au atras imaginaţia ştiinţifică �ncă de pe timpul lui Freud, iar pe cea populară, �ncă din timpurile biblice. Mai t�rziu, cercetătorii au �nceput să se �ntrebe dacă nu cumva se caută semnificaţia somnului �ntr-un loc greşit, deoarece somnul REM durează doar o cincime din noapte.
�n celelalte etape ale somnului, care ocupă aproximativ 80 la sută din timpul acestuia, celulele nervoase �ncep să emită unde cerebrale mai slabe din diferite locaţii ale cortexului cerebral, travers�ndu-l pe acesta �n numeroase direcţii. Aceste emisii de unde apar de sute de ori �n timpul unei nopţi, cel mai adesea la frecvenţa de 1 ciclu pe secundă, frecvenţă despre care s-a arătat că �ncetineşte activitatea sinapselor.
La o oră după ce o persoană a adormit, aceste unde slabe i-au acoperit tot cortexul. La �nceput, aceste unde sunt, �n marea lor majoritate, de amplitudine mare, ele urm�nd să devină din ce �n ce mai slabe pe parcursul nopţii. Tononi crede că funcţia acestor unde slabe este să "diminueze" aceste sinapse, reduc�ndu-le mărimea, activitatea chimică şi electrică, şi, prin urmare, puterea cu care ele leagă celulele nervoase peste tot �n creier.
Aspectul interesant este, crede acesta, că această "diminuare" este adaptată tăriei fiecărei sinapse. C�nd o persoană se trezeşte, tăria fiecărei sinapse este aceeaşi relativ la celelalte sinapse, �nsă toate sinapsele sunt mai slabe dec�t erau �n timpul somnului. �ntr-adevăr, cea mai slabe sinapse pot dispărea complet, lu�nd cu ele amintirile din ziua precedentă.
�n experimentele anterioare, create pentru a reproduce modul �n care se produce �n mod normal �nvăţarea, Tononi a descoperit că partea creierului �n care s-a �nregistrat cea mai mare activitate a undelor slabe a fost aceeaşi parte care a fost activată �n timpul experimentului, rezultatul confirm�nd predicţia că "diminuarea" undelor slabe ar fi mai puternică �n acele părţi ale creierului unde au loc cele mai multe schimbări �n timpul zilei.
Ultimele cercetări ale echipei condusă de Tononi nu se axează doar pe oameni, ci şi pe musculiţele de oţet, care, la r�ndul lor, dorm. Genetica lor, inclusiv cea a somnului, a fost studiată de aproape un secol, multe dintre genele care joacă un rol �n somnul uman semăn�nd cu cele care controlează somnul �n cazul musculiţelor de oţet.
Cu ajutorul Chiarei Cirelli de la Universitatea din Wisconsin, Tononi a creat o musculiţă de oţet mutantă care doarme doar 2-3 ore pe noapte, �n condiţiile �n care o musculiţă de oţet "normală" doarme �ntre 8-14 ore. Mutaţia a fost efectuată �ntr-o genă pentru o proteină neuronală cunoscută sub numele de "canal ionic". Aceste canale ionice, situate �n membrana exterioară a celulei, permit atomilor �ncărcaţi electric să intre sau să iasă din celulă.
�n acest caz, ionul este potasiul. Mişcarea ionilor de potasiu (şi de sodiu) generează impulsurile electrice transportate de celulele nervoase, inclusiv a acelor impulsuri electrice din timpul somnului non-REM. Mai mult, acea proteină specifică care lipseşte musculiţelor de oţet este concentrată �n special �n zonele cerebrale care participă la procesul memorării şi �nvăţării. Fără să mire pe nimeni, deşi musculiţa de oţet mutantă este capabilă să acumuleze informaţii, ea le va uita �n c�teva minute, �n timp ce musculiţele de oţet sunt capabile să reţină informaţii, mai multe ore.
Descoperirea echipei lui Tononi şi-ar găsit un ecou surprinzător �ntr-o boală umană rară numită "sindromul lui Morvan", cauzată de un răspuns auto-imun care distruge echivalentul uman al canalelor ionice modificate �n cazul musculiţei de oţet. Pacienţii care suferă de sindromul lui Morvan acuză o insomnie severă, care se �ntinde pe durata unor luni �ntregi �n care aceştia nu pot dormi. �ntr-un final, această privare de somn dusă la extrem �i poate ucide.
Ipoteza lui Tononi este, trebuie spus, controversată, �n condiţiile �n care majoritatea cercetătorilor �mpărtăşesc exact opinia opusă şi anume că somnul serveşte la reactivarea sinapselor care au fost �ntărite �n timpul zilei, caz �n care, el �ntăreşte puterea acestora, mai degrabă dec�t să o diminueze. Cu toate acestea, teoria lui Tononi pare să fie credibilă dacă ne g�ndim că este imposibil să ne amintim tot, şi, prin urmare, un proces de eliminare trebuie să aibă loc cumva. Ideea că după o perioadă de expansiune, mintea �şi reduce forţa de lucru pentru a funcţiona mai economicos şi mai puţin, este, mai degrabă, incitantă
|
|
somnul de
xorinel2003
